Nunta

- Doamnelor si domnilor, bine ati venit la nunta copiilor nostri, Andrei si Ana.

Toata lumea, în picioare, aplauda intrarea perechii mirilor, si, dupa cum umbla un zvon mic prin încapere, "mireasa era foarte frumoasa, dar un pic cam trecuta".

Nasu-mare deschise gura sa zica si el ceva:

- Uite la ei ce frumosi sunt! Sa le dea Dumnezeu casa de piatra, multa fericire, belsug si o groaza de copii, sa le fie casa plina. s-acu', sa petrecem! Odat-în viata se cununa omu'!

Cei trei negri din taraf bagara o tâpurâtura vesela, iar mesenii, larmuind, se asezara fiecare la locul lui. Masa începu tot cu nasu-mare, care închina un pa'arut pentru finii lui:

- Sa cresteti mari si s-aveti de toate!

Începura sa vina boresele din familia mirelui, cu gustarile. Fu, mai întâi, piept de mistret, afumat si taiat rotocoale mici, multe, pe tavi. Nuntasii se bucurara: piept afumat de mistret!

- Acu'!, zise seful tarafului.

Femeia din taraf înalta contrabasul si se apuca sa-l scarmene. Se auzi mai întâi un scârtit subtirel, voios, cum face paduchele când vrea sa se împerecheze. Nuntasii tresarira încântati.

- Zâi, ca-i zici bine, zise nasu-mare si mai închina o tarie, "în sanatatea copiilor nostri, ca odata se cununa omu'!". Pe urma nasu' mare se puse cam repezit pe scaun si cazu cu el cu tot, stârnind veselia nuntasilor.

Apoi veni ciorba, si fura cu totul cinci feluri de ciorba, de perisoare, de verdeata, de vita-de-vie, ciorba de potroace si bors, pentru cine ar fi dorit seful tarafului înalta o violina si dadu glas sentimentelor amestecate ale paduchelui atunci când unghiile nemiloase îl încoltesc sa-l ucida prin strivire. Femeia neagra cu contrabas exprima strigatul final de durere al bietei vietati, si o facu asa de bine ca la multi nuntasi le dadurâ lacrimile.

Celalalt negru din taraf scoase din ghitara un tânguit prelung, obosit, si nasu' mare se pomeni ca zice:

- Of, viata, viata...

Iar cei trei negri din taraf se pusera pe cântat si cântara mai întâi sunetul ploii care izbeste cu furie în bietul paduche si-l face una cu pieptul paros de la care acesta spera sa-si traga viata si salvarea. Pe urma, întrucât nuntasi se ridicasera sa danseze, taraful interpreta la trei coarde, trei coarde si înca o coarda cântecul de nunta al paduchelui alb de tifos, cu care ocazie, zbierând cât îi tinea gura, nasu' mare si cu nasa au convins mirii sa danseze.

Pe urma taraful a luat o pauza de gustari, ocazie cu care nasu' mare a dorit sa-i dea ultimele sfaturi miresei:

- Sa fii cuminte, sa ai grija de sotul pe care singura ti l-ai ales; sa umble curat, sa fie satul si multumit, daca are vreun nacaz, pe umarul tau sa-l alini si cu vorbe de încurajare sa-l încurajezi. Pe urma, când or veni copii, sa umble îngrijiti, cum se cuvine la copii care au o mama; de asemenea, nu uita sa-i înveti dragostea de familie, de neam si de tara, ca din aceste sentimente izvorasc toate virtutile si toate bucuriile...

Mireasa nu parea tare încântata de aceste sfaturi, dar singurul care stia exact motivul pentru care nu era încântata mireasa parea seful tarafului. Acesta se oprise din mestecat si privea cu bale la gura cum, înainte de vreme, mirele bagase o mânuta paroasa între picioarele miresei si se chinuia s-o bage si pe cealalta.

- Ce te strâmbi asa, zise mai departe nasu' mare, asta-i viata, n-ai ce-i face! Hai noroc si fericire. si nasu' mare mai înalta o strigare "de fericire, multe bucurii si împlinirea tuturor dorintelor" pentru miri.

Pe urma, nasu' mare disparu o vreme, "sa se gateasca", cum a împrastiat nasa vorba printre meseni. Femeile oftara si privira în podele. Solemnitatea momentului facu pe tigani sa lase mâncatul si cântara o prea frumoasa doina despre paduchi, cu haiduci, cu ciobani, cu mioare si chiar cu domni de la oras, cu câini de rasa, ciobanesti si, mai apoi, o alta doina despre frumusetea vietii de paduche. Încheiara cu o imitatie de cântare bisericeasca, în care personajul principal, un paduche, pleca de la groapa "pe drum de odihna, pe drum de verdeata, unde nu e nici oboseala, nici durere, nici chin, ci numai prea-placuta lene/si-o butelca cu vin".

Reveni printre nuntasi nasu-mare, gol-golut, cu o tava imensa sub brat, pe care o puse pe masa mirilor, si dadu glas urmatorului cuvânt:

- Sa fie în sanatatea voastra, sa aveti noroc si belsug la toate...

Încetisor, nasu-mare se trase pe masa, pe tava, timp în care cuvânta mai departe:

- ... numai la dusmanii vostri! Durere si jale - la câini si la ghisme! Urâtenii la vazut, pipait si simtit - numai la oaspetele nepoftit! Gâlci în gât si fiere mare - poa' sa aiba orisicare, ca din asta nu se moare!

Taraful interpreta imnul national si cântarea "Mirilor - numai belsug!", timp în care nasa taie gâtita lu' nasu-mare cu cutitul cu care a fost botezat mirele. Dadu apoi proaspetilor însuratei sa bea câte un pahar cu sânge caldut, aburind, iar mesenilor li se împarti câte o feliuta din soriciul lu' nasu-mare, "sa aiba copiii noroc".

Pe urma veni friptura, venira si salatile, si nuntasii dadura uitarii melancolia, baura vin rosu, "în cinstea lu' nasu-mare!", cum a zis nasa, si-si umplura burtile asa de bine, ca o baba ghicitoare ce se afla si ea pe acolo zise ca "norocu' copiilor o sa tina 66 de ani si 66 de zile, si abia atunci o sa se termine, dar nici atuncea de tot!"

Petrecerea continua, iar mesenii, tot mai veseli, dansara si urara, din zori si pâna-n seara, mirii-i bucurara, pe taraf îl ostenira - si toate astea sub privirea binevoitoare a nasului mare, sau mai exact a ceea ce mai ramasese din el, singur si tacut pe tava lui, cu o salata mare în gura, simbol al belsugului si norocului.