Teoria Exhaustivå Artei

Notiuni fundamentale. Conservarea

  1. Definitii
  2. Orice operå de artå fie ea din domeniul literaturii, muzicii sau al artelor vizuale este un domeniu. Îl vom nota în cele ce urmeazå cu W . Acest domeniu va fi våzut în continuare ca un volum delimitat de o suprafatå S . Suprafata S este arbitrarå, singura conditie fiind ca ea så continå opera (S este usor de înteles atunci când priveste artele plastice).

    Nu orice obiect este artå. Ceea ce face ca un obiect så devinå artå, este mesajul, care este continut în obiect si care contine obiectul. Mesajul (M) este acea proprietate a obiectului care se manifestå, asemeni unui câmp, sub forma unei influente cåtre exterior. Mesajul se transferå dinspre om spre W atunci când vorbim de concepere si dinspre W spre om atunci când vorbim de receptare, traversând suprafata S .

    Pentru a construi o teorie, trebuie så împårtim universul în douå: sistemul si mediul såu înconjuråtor. Un sistem este acea parte din univers asupra cåreia ne îndreptåm atentia. Sistemul poate fi o operå de artå, un artist sau amândouå, poate fi o poezie sau o culegere, un tablou sau multimea tuturor pictorilor. Mediul este locul în care ne facem observatiile. Cele douå pårti sunt separate printr-o suprafatå. Pentru a deosebi mediul de sistem, este suficient så precizåm o suprafata respectivå. Sistemele pot fi de mai multe tipuri, în functie de permitivitatea fatå de un transfer de mesaj spre / dinspre mediul exterior:

    Astfel, când între sistem si mediu are loc transfer de mesaj artistic, sistemul este deschis. Un sistem deschis este un tablou în momentul când cineva în priveste, sau o poezie atunci când cineva o citeste sau o scrie. De asemenea, cititorul (ca si autorul) unei poezii este un sistem deschis, pentru cå între el si obiect existå de asemenea un transfer de mesaj.

    Când între sistem si mediul înconjuråtor nu are loc transfer de mesaj, avem de-a face cu un sistem izolat. În aceastå siTAtie se aflå un om atunci când nu creeazå si nu recepteazå nimic (un caz ideal, deci imposibil) sau un ansamblu Om Operå. În acest caz, transferul are loc doar în interiorul sistemului, nimic nu iese si nimic nu intrå. Un sistem izolat 100% este doar Universul, înså putem considera si ansamblul Om Operå ca un asemenea sistem, în cele ce urmeazå.

    În continuare, pentru cå ne intereseazå modul în care se realizeazå transferul mesajului artistic, vom defini concentratia mesajului (G ), ca densitatea mesajului în volumul operei de artå:

    Este evident cå acest câmp de care vorbeam mesajul, o notiune centralå a întregii teorii este o formå continuå a materiei, care se transmite în diverse medii umane în conformitate cu un coeficient de difusivitate (D), specific fiecårui mediu, dar variabil în functie de timp si de conditii.

    Se defineste ca fluxul de mesaj () ca mesajul emergent (sau imergent) pe unitatea de arie în unitatea de timp. Matematic, J se defineste prin relatia:

    unde semnul "" apare datoritå faptului cå sensul transferului este spre scåderea concentratiei de mesaj, iar n este directia în care se efectueazå acest proces.

  3. Axiome
  4. Principiul Le Chatelier: Transferul de mesaj este produs sub actiunea unui gradient de potential (potentialul artistic), våzut ca o "fortå motrice" a acestui fenomen. Putem întelege transferul de mesaj artistic ca o tendintå naturalå de uniformizare a câmpului potential.

    Principiul I (al conservårii mesajului): Pentru orice operå de artå, se poate scrie urmåtoarea balantå:

    Acest sistem de axiome nu este suficient. Se vor introduce încå douå legi în cele ce urmeazå.

  5. Expresii integrale pentru relatia de conservare

Axioma II se poate scrie, prescurtat: Mi + Mg + Mex = Mem + Mr , sau echivalent: Mi Mem + Mg = Mr

Mex. Aducând relatia în functie de timp, obtinem:

cu J = vector reprezentând fluxul de mesaj incident, respectiv emergent, = aria de transfer înmultitå cu vectorul normal pe suprafatå (orientat înspre exteriorul operei), Gg = rata de generare a mesajului, iar dPα/dτ = rata de acumulare a mesajului în operå.

Între diferitele tipuri de mesaj artistic si aceste mårimi existå urmåtoarele relatii:

  1. Expresii diferentiale pentru ecuatia de conservare

Vom defini pentru calculul mai aprofundat al acestor expresii urmåtoarele mårimi:

  1. Un volum de control V, definit ca acel volum din operå asupra cåruia este focalizatå atentia receptorului la un moment dat;
  2. = suprafata volumului V, permeabilå pentru flux de mesaj artistic, caracterizatå prin normala , cu aråtând spre exterior;
  3. Gg,V = rata de mesaj generatå de unitatea de volum;
  4. i,

em = fluxul imergent, respectiv emergent de mesaj.

Prin cantitatea infinitezimalå de suprafatå dA, în timpul dτ va fi transportatå cantitatea de mesaj:

Mnet = (em i) ∙dA∙dτ

Notând cu J fluxul net (Jem Ji), cantitatea de mesaj transportatå prin întreaga suprafatå A va fi:

Plecând de la aceastå expresie si de la consideratiile de mai sus, se poate scrie ecuatia de conservare ca:

Pe de altå parte, stim cå M = Г/V, iar Pα = M/τ, deci:

Astfel, dupå substitutia acestei expresii în ultima relatie si simplificarea cu dτ, obtinem:

Iar, dupå aplicarea teoremei Gauss - Ostrogradski:

În relatia de mai sus, se observå cå toti termenii sunt integrale pe volumul V, deci se poate scrie expresia diferentialå a ecuatiei de conservare a mesajului artistic ca:

Interpretarea expresiei de mai sus este aceasta: fluxul net de mesaj adåugat la variatia în timp a densitåtii de mesaj artistic este egal cu mesajul total emis dinspre creatie spre receptor. Nimic nu se pierde în aceastå ecuatie, ceea ce o spune urmåtorul lucru: Mesajul artistic nu este generat de nimeni si nici nu poate fi distrus. El poate fi doar transportat dinspre artist cåtre operå si dinspre operå cåtre receptor, el poate fi disipat sau acumulat în diferite concentratii, dar este în esentå acelasi, existent încå de la crearea universului.

Principiul al II-lea. Sentimentul în artå.

  1. Sensul transferurilor spontane

Când vorbim de transferuri spontane, nu ne gândim la timpul în care se desfåsoarå transferul, ci la calitatea acestuia de a avea loc în mod liber, neconstrâns. Cum se va desfåsura transferul spontan al mesajului artistic într-un sistem izolat? Om à Operå sau Operå à Om? Ce determinå sensul transferului de mesaj artistic?

Într-un sistem izolat, sensul unui transfer spontan nu poate fi determinat de mesajul såu total.

Consecinta principiului I este cå într-un sistem izolat, mesajul artistic total este constant. Dacå mesajul unui sistem scade în timpul unui proces spontan, atunci trebuie cå mesajul din mediul exterior trebuie så creascå, si anume cu exact acea cantitate.

Când are loc procesul de transferare a mesajului artistic între douå sisteme (operå om), mesajul råmâne constant, dar se distribuie în moduri diferite. Astfel, sensul transferului de mesaj se poate corela cu modul de distribuire al mesajului.

Având aceste aspecte preliminarii, putem enunta

Principiul al II-lea: Procesele spontane sunt întotdeauna însotite de o disipare de energie într-o formå mai dezordonatå. Sau, echivalent: sensul spontan al unui proces de transfer în artå este însotit întotdeauna de o disipare a mesajului, o disipare ireversibilå.

Principiul al doilea poate fi ilustrat mai bine printr-un exemplu: så luåm, de pildå, o poezie (sistemul analizat) cititå unui grup de persoane (mediul). Mesajul pe care poezia reuseste så-l transfere cititorilor la a zecea citire consecutivå este mai mic decât cel pe care îl transferase la ce-a de-a noua citire, deoarece o parte din el s-a transformat în energie de creatie, o formå mult mai disipatå a mesajului artistic, fie si numai pentru cå nu se poate sti ce va crea un om ca urmare a faptului cå a auzit o poezie. În continuare, a unsprezecea citire a poeziei va suscita si mai putin interes. Asiståm astfel la un proces spontan de transferare a mesajului artistic spre o stare în care poezia devine cu totul neinteresantå, cu tot mesajul såu disipat în auditoriu.

Pe de altå parte, nu s-a observat niciodatå ca o multime de oameni, så dea nastere spontan unei poezii care så continå vreun mesaj. Pentru una ca asta, ar trebui så se întâmple un fenomen cu totul special: în primul rând, o parte din ideile oamenilor din aceastå multime ar trebui så se concentreze spontan asupra aceleiasi idei. Acest lucru este cu atât mai improbabil cu cât multimea este compuså din mai multe persoane.

S-a gåsit astfel o modalitate de recunoastere a sensului spontan al transferului: se cautå acea directie care duce la cea mai mare disipare a mesajului într-un sistem izolat.

  1. Sentimentul

Principiul I al TA se bazeazå pe mårimea cunoscutå sub numele de mesaj artistic. Pentru principiul al II-lea, se defineste o altå mårime, sentimentul (S). Principiul I folosea mesajul (M), pentru a identifica procesele posibile (adicå, acelea în care cantitatea de mesaj se conservå). Principiul al II-lea permite identificarea proceselor spontane dintre cele posibile. Astfel, se poate reformula principiul II:

Într-un sistem izolat, sentimentul creste în procesele spontane care au loc în acel sistem:

unde D Stotal este sentimentul total existent în sistemul izolat.

Transferurile de mesaj artistic pot fi deci clasificate în douå tipuri: transferuri reversibile si ireversibile.

Transferurile reversibile sunt acelea în care sistemul este în echilibrul cu mediul pe tot parcursul procesului (de exemplu, transferul Om Ö Operå într-un caz ideal, în care autorul si opera se confundå practic pe parcursul creatiei). Fiecare etapå în cadrul acestui tip de transfer are loc fårå disiparea mesajului. Un asemenea transfer nu genereazå deci sentiment.

Transferurile ireversibile, cum este disiparea mesajului poeziei din exemplul precedent, sunt procese spontane si deci sunt, conform principiului II, însotite de o crestere de a sentimentului. Altfel exprimat, procesele ireversibile genereazå sentiment.

Apare imperios necesarå o definitie a sentimentului, prin prisma TA. Aceastå definitie se poate baza pe variatia de sentiment (dS) care are loc ca urmare a unui transfer de mesaj artistic. Så consideråm un sistem deschis (o poezie) si un mediu (o multime de oameni). Cu cât se transferå mai mult mesaj artistic la o citire a poeziei, cu atât creativitatea fiecårui element al multimii este stimulatå si deci este mai mare dispersia de mesaj care are loc. Putem spune deci, cå dSmediu ~ dM.

Pentru urmåtorul pas este necesar så introducem Talentul (T) ca o proprietate fundamentalå a unui obiect ce caracterizeazå directia de transfer a mesajului: dacå A îi transmite un mesaj lui B, atunci talentul lui A este mai mare decât al lui B. Aceasta nu numai e ceea ce in mod comun oamenii denumesc prin talent: T se referå la un anumit moment puncTAl în timp si nu este caracteristic numai oamenilor, ci si operelor. În general talentul, se determinå în functie de gradul de interes al lui B (referintå) fatå de un obiect (om sau altceva) A. Fiind o dimensiune fundamentalå, talentul nu este supus unei definitii, ci el poate doar fi måsurat, la fel ca distanta sau timpul.

Revenind la dSmediu: întrucât mesajul are o tendintå spontanå de-a trece de la un obiect cu talent mai mare la unul cu talent mai mic, rezultå cå o anumitå cantitate de mesaj stocatå la un talent mai mare posedå mai mult sentiment decât aceeasi cantitate stocatå la un talent. Când mesajul dMmediu este transferat unei multimi cu talent mai mic, atunci variatia de sentiment în multime este mai mare, deci dispersia se face mai bine. Cu alte cuvinte, nimeni nu råmâne cu nimic sesizabil de pe urma acelei poezii. Invers, când talentul este mai mare, variatia de sentiment este mai micå, sau cu alte cuvinte, mesajul råmâne într-o formå mai ordonatå, iar disiparea sa este mei micå. Aceastå dependentå de talent, duce la relatia:

Am stabilit pânå acum care este variatia sentimentului într-un mediu. Dacå vrem så vedem cum se comportå o operå, adicå un sistem. Så presupunem cå talentul sistemului este acelasi cu talentul mediului. Cum sentimentul este o functie de stare, deci independent de modul cum s-a creat, så presupunem cå sentimentul continut într-o operå este crescut cu dSoperå, si anume printr-un transfer reversibil. Considerând mesajul transmis într-un proces reversibil (care poate fi diferit de cel pentru un proces ireversibil), variatia de entropie în mediu va fi:

Dar, conform principiului II, în urma unei transformåri reversibile, dStotal=0. Altfel spus,

Pentru transformåri ireversibile, dStotal ≥ 0 si deci .

Ultima ecuatie, numitå si inegalitatea lui Clausius se traduce prin aceea cå sentimentul într-un sistem creste în cazul oricåror transformåri ireversibile. Ca urmare, oamenii acumuleazå sentiment de-a lungul întregii lor vieti si valoarea maximå a sentimentului acumulat este cea din clipa mortii. La fel si operele acumuleazå sentiment, pe tot parcursul existentei lor.

Pentru a termina aceastå introducere în TA, trebuie så enuntåm si

Principiul al III-lea: Dacå T = 0, atunci S = 0. Orice obiect cu un talent mai mare decât zero, are un sentiment S, care este 0 atunci când T este 0.

Se poate formula, echivalent:

Principiul al II-lea: Este imposibil de atins talentul T = 0 într-un numår finit de trepte. Orice obiect are un talent pozitiv, iar scåderea talentului la 0 nu este posibilå într-un numår finit de trepte.

Din acest principiu rezultå imediat Teorema lui Nerst: variatia de sentiment în orice transfer de mesaj tinde la 0 atunci când talentul tinde la 0. Ilustrând grafic scåderea talentului unei poezii citite de mai multe ori unei multimi de oameni, avem:

Cu aceasta se încheie prezentarea de fatå, care a avut ca scop crearea unei baze teoretice pentru aplicatii ale TA. Aceste aplicatii, pe care doar le enumår aici, pot fi: