Marea sarbatoare nationala

Aceste vremi de mareata glorie a neamului nostru se cer cu deosebire cinstite cu ocazia marilor sarbatori ale mândrei noastre natiuni. Doar un câine fara tara nu-si cinsteste cum trebuie sarbatorile si nu se veseleste sau se cufunda într-o adânca melancolie cu adevarat patriotica în zilele marilor victorii ale natiunii sale. Am început cu aceste doua fraze lamuritoare nu pentru a ma lansa într-o tirada despre una din aceste importante sarbatori, ci pentru ca cititorul sa fie avertizat de pozitia mea clara în cele ce urmeaza, si sa stie ca eu sunt doar cel care va aduce la cunostinta groaznicele fapte petrecute în frumoasa noastra urbe, si nicidecum un participant la ele, si ca prin acest articol eu nu încerc sa popularizez cumva crima si josnicia, ci doar îmi asum sarcina ingrata de a dezvalui publicului nostru cele ce - vrem, nu vrem - s-au întâmplat, si nu oriunde, ci chiar pe teritoriul frumoasei noastre localitati. Da, oameni buni, caci nimic nu este mai de deplâns pentru o tara si-o natiune decât o asemenea necinstire a memoriei strabunilor nostri care si-au dat sângele pentru propasirea ei. Si înca mai mult decât atât, este greu sa scrii despre întâmplari care s-au petrecut pe raza cetatii noastre iubite, si au avut ca protagonisti însisi cetateni ai acestei cetati.

Evenimentele care au avut loc ne umplu într-adevar de rusine, si mult timp am stat si m-am gândit, m-am întrebat daca nu cumva relatarea mea ar aduce asupra întregii comunitati anatema tarii si daca nu cumva este mai bine sa le ignoram, sa ne prefacem ca nu au fost, sa nu le dam atentie, odata pentru ca nu merita, si a doua oara pentru ca astfel ne punem în joc întreaga noastra onoare si întregul prestigiu, împreuna cu onoarea si prestigiul orasului nostru drag. De asemenea, m-am gândit daca este sau nu datoria mea, ca persoana, sa scot la lumina ceea ce s-a întâmplat, daca nu este mai bine ca lucrurile sa ramâna la întuneric, pentru a fi uitate si de asemenea am cumpanit daca este bine sa-mi leg bunul nume personal de astfel de napasta colcaind de antipatriotism cum colcaie mortaciunea de viermi. Caci, fara îndoiala, daca cititorii vor citi aceste rânduri peste secole, vor asocia inevitabil aceasta rusine cu numele meu. Iar, daca vreunul din ei s-ar întâmpla sa se fi nascut si trait în localitatea noastra de sub poala de munte, oare cum se va simti? Prost, desigur.