Scrisoare deschiså

(si protest)

Onoratå redactie,

Suntem niste care am fåcut un experiment: la data de 1 Noiembrie 1998, am cumpårat din Gara de Nord faimoasele reviste "Contrapunct" si "JURNALUL LITERAR", cu scopul precis de a ne cultiva. Adicå, de a câstiga un oarece de pe urma citirii lor.

Si, iatå cå am câstigat.

Si, iatå cå am câstigat o idee în plus despre cum nu trebuie så scrie un om si am ochit câteva nume de care trebuie så ne ferim ca de dracu’ atunci când vrem så mai cumpåråm vreun material editorial.

Iertati-ne faptul cå vå acuzåm. Nu v-am fi scris înså, dacå nu am fi avut credinta cå aveti posibilitatea så reparati câte ceva, pânå nu e prea târziu. În caz contrar, suntem nevoiti så devenim profeti negri si så anticipåm o moarte în chinuri a culturii literare "de revistå".

Dorim a fi cât mai obiectivi în acuzatii, asa cå vom încerca o clasificare a lor pe categorii:

  1. Liricå si Stil: Observåm totala degradare a mesajului transmis, în favoarea folosirii unor termeni (refuzåm så îi numim cuvinte) si tehnici, specifice mai degrabå unui restaurator de cavouri: combinatii ciudate si båtåtoare la ochi din clasici si isterie de sfârsit de secol, totala renuntare la un scop (generalizând: oarecare) si motivatii care se doresc a fi transmise cititorului, si, mai ales, falsa izolare de lume pe care si-o proclamå POETUL. Iertati-ne impertinenta, dar asta, dupå capetele noastre, se situeazå sub nivelul intelectual al telenovelelor, diferenta principalå – care då si diferenta de audientå - fiind damful de superioritate si ermetism ce sublimeazå din scrierile marilor nostri autori.
  2. Exemple:

    "Mi se întâmplå uneori så våd brusc lumea ca si cum ar fi deja trecutå, asa cum ar vedea-o cineva din viitor, ca si cum as fi un duh atemporal oprit fårå vointa lui într-o epocå cåreia îi simte caducitatea inerentå" (Magda Cârneci, Contrapunct august – septembrie – octombrie, 1998, pag. 10)

    Iatå superioriatea evidentå a autoarei, pe care deja o vedem ca un porumbel alb, maiestuos si solitar, plutind fårå vrerea lui deasupra timpului nostru caduc si izbindu-se în drumul såu de o umilå si trivialå cacofonie. Asta chiar în timp ce ne priveste directorial pe noi, cei fårå aripi, råmasi pe påmânt.

    "POEM: Nici un cer nu ne va fi mai cumplit decât acesta/ Ceasul în care l-am purtat, nesfârsit.../ Peste tot goana va striga prea putin/ în lespezile sonore linistea imunå. // Memoria, abia de-acum – adevåratul ei obraz/ decolorat si anonim, intens, tot mai intens, ca fata lunii,/ iesind din noi ca de sub måri întâiul continent/ plug implacabil råsturnând în fatå ziua care vine." (Alexandru Vona, Jurnalul Literar – nr. 15-16, pag. 16).

    Titlul acestui Poem este cel care ne spune cam ce a fåcut domnul Vona. Iatå, dânsul a pus cap la cap niste expresii din caietul cu expresii frumoase. Apoi, a cåutat un titlu care så aibå de-a face cu poemul. Poemul înså, nu exprimå vreo idee, ci este, cum am spus, doar o însiruire boantå de cuvinte elevate. Logic, domnul Vona nu a putut så-i gåseascå un nume, si atunci i-a pictat unul universal valabil: "Poem".

  3. Destinatia: Revistele amintite mai sus, sunt în mod evident destinate exclusiv celor care le-au editat, colaboratorilor, Ministerului Culturii "si altor câteva sute de initiati", ca så parafrazez o somitate în domeniul teatrului antic grecesc, pe nume Valentin Protopopescu. Nu ne-am regåsit între cei cårora le este destinatå revista. Încå, noi am avut curiozitatea så o cumpåråm. Câti mai sunt ca noi? Câti credeti cå vå vor mai citi (chiar si cu titlul de experiment) dupå o primå experientå traumatizantå?
  4. Bucuria: Ce bucurie credeti cå avem noi când, în loc så citim prozele lui Grigurcu, citim eseurile lui Grigurcu despre prozele lui Grigurcu? Ce fel de literaturå credeti cå sunt aceste eseuri?

Ce bucurie credeti cå gåsim noi în înjuråturile lui Grigurcu vis-a-vis de Cublesan (respectiv, invectivele lui Cublesan vis-a-vis de Grigurcu)?

4.1. Autorii: Niste oameni (mi-e rusine så spun, oameni båtrâni) aroganti, plini de sine si tråind cu impresia cå ei sunt adevårata culturå literarå din România (si parte din cultura literarå mondialå). De ce scriu ei, si de ce publicå? Så facå fericit vreun cititor? Så bucure pe cineva? Publicå pentru cå deja sunt niste nume; si publicå doar în acele reviste care la rândul lor sunt niste nume, sau în acelea care vor cu orice pret så devinå un nume – si asta, doar pentru cå sefii respectivelor reviste tråiesc cu idea cå somitåtile auctoriale fac din reviste mici – reviste mari.

4.2. Revista: O revistå mare publicå nume mari. Numele nu sunt mari pânå când nu publicå într-o revistå mare. De asemenea, din påcate, revistele mari nu sunt mari pânå ce nu publicå în ele nume auctoriale mari. Revistele care publicå debutanti sau fosti debutanti sunt, fårå doar si poate, reviste mici, la fel cum si cei ce publicå în aceste reviste mici sunt, fårå doar si poate, oameni si nume mici.

Aceasta nu este o fantasmagorie de a noastrå; din påcate este ceea ce se întâmplå cu revistele literare, si pårerea noastrå este cå asa nu este bine.

De ce nu este bine? Pentru cå se formeazå un cerc vicios numemari-revistemari-numemari-revistemari, din care cerc vicios se va mai iesi doar odatå cu a tâspea editare a ultimului mare nume pe care omenirea l-a dat. Astfel, numele mari se perpetueazå, devin din ce în ce mai mari si mai cunoscute, în timp ce numele mici, tinerii autori (care poate cå vor fi si ei mari cândva) sunt tinuti sub obroc, în tåcere, iar cei care îi publicå se expun oprobiului colegilor de breaslå si a råuvoitorilor. Din acest mixaj incestuos între numele mari si revistele mari rezultå un numår mare de rebuturi degenerate genetic.

Astfel se întâmplå cå apar pe albele pagini lucråri obscure, fårå alt merit decât acela de a fi semnate cu un nume ilustru; apar lucråri care cautå så explice lumii poetul, iarå nu opera; din întreaga creatie a unui mare autor, acesti creatori de revistå îsi fac un titlu de glorie din a publica scrisorile marelui om cåtre un tert prieten din copilårie.

Cine are cât de cât de câstigat de pe urma acestei politici? Respectivele nume mari nu au nimic de câstigat, nu au nimic de pierdut, multi dintre ei fiind deja trecuti în nefiintå si absolut toti fiind consacrati. De asemenea, cititorii – putinii cititori care nu sunt publicati acolo - nu au absolut nimic de câstigat, în afarå poate de boli psihice derivate din plictisealå (cei ne-snobi) si din fals extaz (cei snobi). Iar creatorii acesteia n-au decât de pierdut, pentru cå degenerarea geneticå de ceva mai sus duce la moartea în chinuri a revistei. Pe de altå parte, moartea revistei îi aduce pe creatorii ei în manuale si antologii. Meritå, domnilor creatori, så vå ucideti revista pentru un astfel de scop?

Acestea au fost acuzatiile si acesta a fost avertismentul nostru. Dacå ati avut bunåvointa så ajungeti pânå aici cu cititul si nu v-ati blocat intelectual pentru cå printre acuzati vå aflati chiar Dumneavoastrå, mergeti încå putin mai departe si nu desconsiderati mesajul nostru doar pentru cå Dumneavoastrå sunteti mai destepti ca noi. Vå rugåm din inimå, lårgiti publicul revistei Dumneavoastrå. Acest lucru nu va duce nici la diminuarea prestigiului (cel putin, nu în ochii constiintei pe care mai speråm cå o aveti), nici la o scådere a calitåtii revistei. De fapt, cred cå nici introducerea unei rubrici culinare, sau sportive de exemplu nu va contribui la scåderea calitåtii, pentru cå acestea ar fi singurele oaze de pertinentå în întreg cuprinsul actual.

Vå rugåm, domnilor, deveniti pertinenti !!!!