|
IUBIRE CÂT CASA
Se facea ca, de circa 24 de ore, ninsese din belsug si se mai facea ca, acuma, în clipa începutului, daduse un ger crâncen, de-i trosneau lui Popica degetele de la mâna, falanga cu falanga. Asa se face ca Popica s-a introdus în cofetaria cea mare de pe strada Bucuriei, sa se mai încalzeasca. Nume parca predestinat! Popica, fire hâtra si hazlie, parea ca se încalzeste.Dar! de fapt! el! tragea! cu...URECHIA! la ! ce! DISCUTa!! oamenii! din jur! Cofetaria de pe strada Bucuriei vibra surd, oameni de toate conditiile sociale discutau zoriti, pe diverse tonuri, unii chiar aratând cu degetul. Popica! Tragea! si el! Cu URECHIA! Popica tragea si el cu urechea. Popica surprinse un tânar cetatean aratând cu degetul... - Cetatene! Nu-i frumos sa arati cu degetul! zise Popica autoritar, dar se lasa furat ( nici el nu realiza când sau cum) de directia în care tânarul cetatean arata cu degetul. Degetul arata spre o tânara...spre o tânara...o tânara...zâna. “Nice ca se poate termen mai nimerit! Zâna! Iata un termen cu adevarat nimerit!” Aceasta este inscriptia pe care Popica a scrijelit-o cu unghia pe peretele cofetariei, si sunt martori care vor adeveri fara gres ca Popica este cel care a facut-o. Iar aceasta este, dupa parerea reputatului expert în gesturile lui Popica, dl. Dr.doc. Afansie Politruc, citam, “o dovada de profunda emotie sentimentala, un soc pe care orice om îl resimte la vederea frumosului...” O zâna! Popica a vazut o zâna! Dar ce discuta toti acesti oameni despre zâna? Popica îsi ascuti urechile. - Tipa are o pata de sânge, între picioare, pe pantaloni! zise conspirativ un politai barbos catre o doamna bine, care sorbea dintr-o cafea. - Tipa are o pata de sânge pe pantaloni, între picioare, zise tânarul, cel ce mai înainte aratase cu degetul, catre perechea lui, un efeminat cu urechi clapauge, care se hlizi îndarat: - Asa-i daca nu poarta Allways! “Subtire!” a scrijelit cu unghia Popica pe peretele cofetariei. Exegetii au stabilit pâna acum ca doar doua ipoteze rezista: -scrijelitura tradeaza nervozitate; -scrijelitura tradeaza admiratie. Exegetii care sustin a doua ipoteza se împart si ei în doua tabere. Unii sustin ca scrijelitura tradeaza admiratie fata de tânarul efeminat cu urechi clapauge. Ceilalti sustin ca scrijelitura tradeaza admiratia lui Popica fata de sine. Eu zic ca Popica, scrijelind “Subtire!” cu unghia pe zidul cofetariei, a exprimat deopotriva dezaprobare fata de cei ce o bârfeau pe zâna, cât si admiratie fata de aceeasi zâna. Eu zic ca Popica s-a-ndragostit instantaneu de zâna. Scrijeliturile ulterioare facute cu unghia pe peretele cofetariei (dintre care expertii le-au si identificat pe cele autentice, produse de Popica), precum si martorii oculari ce au asistat la eveniment par a-mi da dreptate. Iata cum au decurs lucrurile: Popica s-a foit nervos pe scaun si a comandat o cafea. Martorii oculari (dintre care doi se aflau, incognito, chiar în cofetarie, iar un al treilea îsi facea meseria pe trotuar, în fata cofetariei, travestit în femeie batrâna) spun ca în timpul asta Popica a scrijelit cu unghia, pe scaun, urmatoarele versuri:
“E divin sa vezi în zare Expertii au stabilit ca scrijelitura e autentica si garantat produsa de Popica. Un cântaret a pus versurile pe muzica, iar piesa a devenit hit. Martorii oculari declara ca, la scurt timp dupa aceea, zâna s-a ridicat sa plece. Popica a zarit si el pata, iar ochii au dat sa-i sara din cap. Reputatul expert în gesturile lui Popica, dl.Dr.doc.Afanasie Politruc, afirma ca, indubitabil, gestul lui Popica tradeaza, citam: ”profunzimea abisala a sentimentelor la care o fiinta cugetatoare se poate, totusi, ridica...” Deci, zâna s-a ridicat sa plece. Zâna chiar a plecat. Popica (conform declaratiilor unui pluton de martori oculari care marsaluiau în ordine pe celalalt trotuar) a dat buzna afara din cofetarie si a acostat-o pe zâna. Zâna,ea însasi de profesie martor ocular si aflata în timpul serviciului, declara ca Popica i-a zis urmatoarele cuvinte: - Domnisoara, am auzit ca aveti o pata de sânge pe pantaloni, între picioare. E adevarat? si daca da, e acesta un motiv suficient sa ma fi îndragostit de dumneata? Raspunsul zânei la întrebarea lui Popica nu e redat nicaieri, primaria motivând aceasta absenta pe motiv ca, citam, “declaratiile martorilor oculari despre sine însisi nu sunt concludente; ei, oameni fiind, tind la interpretari si exagerari pur personale, total neobiective...” Cert este faptul ca, de atunci si pâna în ziua de azi, Popica nu a mai zarit-o pe zâna; totusi, i-a purtat o dragoste nestinsa, înflacarata, a carei dovada o constituie nenumaratele scrijelituri facute cu unghia de Popica pe ziduri, atât în cofetaria de pe strada Bucuriei (devenit loc favorit de reverie de-a lungul peregrinarilor sale de etern îndragostit), cât si pe orice zid mai acceptabil din oras. Bineînteles ca pe zidurile orasului au aparut si nenumarate inscriptii false, plagiaturi, dar expertii le-au identificat si autentificat pe cele originale. Dintre acestea, sugestive ni se par urmatoarele versuri, care se constituie într-o vibranta dovada de emotie pura, sincera, zguduitoare: “De-ar fi ca astazi sa te întâlnesc |