Gandacul si safidarea

gandacul si sfidarea

Gandacul e o chestie marunta si hidoasa, un parazit fara nici un folos (adica nu ne scapa de alti paraziti), iar aparitia lui intotdeauna inoportuna prevesteste, de obicei, un eveniment grotesc (si nu sunt superstitios ).Insasi moartea lui este de asa natura.Il calc cu tocul pantofilor iar gandacul plesneste sec, si ramane lipit de dusumea. Acum tot eu, criminalul, sunt nevoit sa-l culeg de-acolo si sa-l arunc.

L-as goni , daca as putea, dar gandacul ma sfideaza, de parca n-ar avea (si) alteva de facut. Eu misc, el incremeneste; bajbaie doar cu antenele lui respingatoar de lungi si elastice.Ma ridic de pe scaunul de lemn din crasma satului si dau sa-l calc, dar el, gandacul, e mai iute decat mine; intr-o clipa e sub tejghea.N-am rabdare sa-l pandesc, insa stiu ca maine o sa apara iar.

stiu precis ca e acelasi gandac; seamana intre ei, dar asta imi cunoaste miscarile.S-ar putea spune ca e mai istet de la o zi la alta.; cu toate acestea ramane doar un gandac.

Banuiesc ca lumea ma crede un nebun. Seara de seara, stand pe scaunul de lemn din crasma satului, ma holbez la dusumea (si ea tot din lemn), in centrul camerei, la gandac.Taranii nu-l vad, doar eu.Nu incerc sa le explic, oricum n-ar intelege;pentru ei e doar un gandac, ca oricare altul ; or fi multi, nu dezic, dar pe mine doar asta ma sfideaza.De ce nu poate pur si simplu sa-si vada de ale lui !?

Prin fumul gros de mahoarca sta si se holbeaza la mine cu antenele lui urate.Nu se plictiseste si nimic nu pare sa-l deranjeze .

M-am hotarat sa nu mai merg in crasma satului, sa nu mai vad gandacul, dar asta ar insemna ca ea , hidosenia , a castigat. Insa orgoliul meu e mult mai mare decat al unui gandac ; n-am sa ma las infrant in aceasta batalie (despre care nici nu mai stiu cand a inceput, intr-atat este de obsesiva).

Ar fi o solutie : de acum incolo am sa ma uit doar la tavan; aici nu are cum sa ajunga; gandacul asta e un simplu tarator retardat, nu se poate desprinde de dusumeaua de lemn din crasma.Am sa privesc doar la becul prafuit; astfel am sa sfidez eu gandacul; indiferenta , daca stii cum sa o arati, poate fi mai ucigatoare decat orice sentiment de ura ;...dealtfel, nu-i decat un gandac...

Claie , 17 august , 1998