Giluc Sofroneciu Giluc Sofroneciu – diariul unui Poet
de Virgil Sofroneciu

6.VI.99
Pe mal de ape baltind
Gândul vietii batucind
Viziuni amare-n vârf de bat, plimbate pe drumuri albastre...

Cerul s-a cascat urât,
Batul a pornit vâjâind,
Viteza s-a facut pom,
Pomul s-a facut copac,
Copacul s-a facut pocnet.

Lovesc cu batul în nestire
De doua saptamâni încoace.
Mai încolo, niste pescarite
Sustin c-o sa-mi arate ele... Ce dobitoace!”
de Giluc Sofroneciu


Am scris. Am scris mult, aproape peste puterile mele în ultimele zile, si ma simt extenuat. Poemul de mai sus, “Cu batu-n balta”, a fost o încununare a vizionarismului din ultimele zile. Este timpul, îmi zic – si bine fac – sa ies. Sa iau în piept un damf vârtos de viata. Sa-mi refac sevele sufletului meu secat de Poezie. Voi merge la Discoteca...

Iata-ma, îmbracat în bufantii mei cu dungi albe – dureros de albe – îndreptându-ma spre intrare. Body-guardul îmi zâmbeste prietenos de pe genunchii unei tipe. M-am zapacit. Platesc si intru. O adevarata blasfemie. Discoteca n-ar trebui sa ia vreo plata, vreun tribut, si nici sa aiba body-guard la intrare. Acest sanctuar al libertatii totale trebuie sa fie deschis pentru toata lumea.

24:00. “God Is A DJ”. Tremur, blasfemiator. Basul ma percuteaza, luminile distorsionate îmi induc o stare de catharsis. Fumul si orga îmi produc viziuni. Iar textul profetic îmi îngheata sira spinarii.

02:00. Sunt concentrat, caci mai încolo ma priveste o tânara domnita. Buzele ei negre în lumina intermitenta a laserului se rasfrâng provocator. Îmi zâmbeste, iar eu îi raspund, cu privirea mea pierduta, pe care am exersat-o de atâtea ori în astfel de ocazii – si nu fara rezultat. Ma înec, încet, încet, în ochii Ei.

04:00. BAAALAMACHE, BALAMACHEE! Strigari, strigari idolatre, pline de soare si mistic izvorât din coloanele Pantheonului. Unduitoare si fermecatoare, strigarea ma cuprinde, si ritmul îmi zdrobeste simturile. Coloanele Ei, unite undeva sub rochia oranj, se freaca de ale mele în modul cel mai îmbucurator. Doamne, de ce m-ai facut Poet?

Mâna îmi coboara fara vrere pe trupul Ei încins. O sarut, si ramân cu un strat de 2-3 cm din rujul ei parfumat. Îl adun cu un servetel. Îl voi pastra. E al meu.

Un al doilea sarut e tot ce mai vreau eu acum. Din pacate, Lumina Ochilor Mei a disparut. Caprioara speriata de vânt...

O vad mai încolo, bot în bot cu un culturist, si ma întristez.

Ies afara urlând si abia stapânindu-mi plânsul. Intru înapoi (mi-am uitat haina la garderoba). Ies din nou, urlând, cu ochii înlacrimati. La plecare, un body-guard enervat îmi trânteste o salata peste ceafa. Impulsul imprimat capului meu îl loveste de usa.

Fug spre cârciuma “Cafeneaua lui Pandele” si înghit iute o sticla de rom. Ajung acasa, clatinându-ma, iar în dreptul budei îmi vars tot amarul. S-a terminat...